Se facea ca acum cateva luni, inainte sa plec de la munca a inceput o furtuna cu fulgere, tunete, trantit de geamuri si foi zburatoare, ce sa mai, tot tacamul! Dupa ceva timp in care am sperat ca se va opri, mi-am luat inima in dinti si am plecat cu masina usor spre casa…nu atat de usor pe cat credeam. Lasand la o parte faptul ca din 2 in 2 minute simteam ca ma va zbura o rafala de vant cu tot cu masina, intr-un final am ajuns la statuia Aviatorilor. Am oprit frumos la semafor, langa un taximetrist, si ma uitam la cantitatea imensa de apa care se varsa in jurul meu cand CRACK! In secunda 2 am intors capul si am vazut un copac care se clatina amenintator si fara sa mai stau pe ganduri am calcat-o cum nu a mai fost calcata vreodata si am travesat intersectia cu un singur gand: “orice e mai bine decat sa imi cada un copac in cap”. Abia dupa cateva secunde am observat ca si taximetristul procedase exact la fel, iar cand am oprit imediat la urmatorul semafor ne uitam unul la altul, nevenindu-ne a crede intalnirea de gradul 3 pe care tocmai o evitasem.

Din fericire pentru ritmul meu cardiac restul drumului pana acasa a fost lipsit de alte evenimente…potential fatale.

Advertisements